„Piesa a fost scrisă acum o săptămână, în câteva ore. Am făcut-o dintr-o nevoie de a striga în gura mare, de a convinge oamenii să iasă din casă, să iasă sin zona de confort, să nu fie egoiști. Mă afectează dacă un om care nu face ce trebuie pentru el și implicit pentru noi. E o tendință de resemnare. Ce pierzi dacă ieși duminică din casă? Dacă nu devenim „un pericol real”, evident în ghilimele, prin prezență, dacă îi lăsăm să ne sfideze, data viitoare nu o să mai contăm”, a declarat Cornel Ilie de la VUNK, pentru Gândul. El a precizat că mesajul este adresat, în special, acelora care au un soi de „aroganță”, dar nu se implică deloc.
Țara lui pește
Tu stai și privești lumea doar printr-un ecran,
Tu crezi că n-o să te îneci dacă nu ești în ocean.
Și ai tăi, și ai mei,
Sunt în larg, deja.
Și ai tăi, și ai mei,
Se vor îneca,
Dacă nu te vei schimba.
Tu stai în lumea ta, una aproape intelectuală,
În țara lui pește chiar și peștele este o momeală.
Și ai lor, și ai lor,
În acvariu ne-au băgat,
Nici ai lor, nici ai lor,
Niciunii nu s-au schimbat,
Hai să-i ducem pe uscat,
Doar să vrei să înoți,
Doar să vrei să înoți.
Ne credem ocean,
Dar suntem contrariul,
În țara lui pește,
Noi stăm în acvariu.
Tu stai și te întrebi dacă totul s-a pierdut,
Nimic nu s-a pierdut, dacă întrebarea n-a tăcut.
Cu ai tăi, cu ai mei,
Să ieșim înot,
Din aproape nimic putem să facem tot.
Ne credem ocean,
Dar suntem contrariul,
În țara lui pește,
Noi stăm în acvariu.
Ne credem ocean,
Schimbă scenariul
În țara lui pește,
Să spargem acvariul.